Ne-am obișnuit să privim cu suspiciune pe cei care își schimbă locul de muncă des, ca și cum ar fi instabili sau neloiali. Dar nu ne mai miră deloc când cineva rămâne ani în șir într-un job în care nu e promovat, nu primește măriri reale și nici nu i se oferă un drum clar de creștere. De fapt, într-un climat ca al nostru, marcat de incertitudine și dezechilibru, întrebarea nu este „De ce pleacă atât de des oamenii?”, ci mai degrabă „De ce rămân atât de mult în același loc fără să fie respectați?”
Ultimii 10 ani au adus schimbări fiscale bruște, contribuții mutate de la angajator la angajat, salarii „ajustate” artificial și o lipsă cronică de transparență. În acest context, loialitatea – cândva o virtute – a ajuns să fie confundată cu tăcerea și resemnarea. Iar cel care îndrăznește să întrebe sau să ceară, e văzut drept „dificil”, în timp ce cel care acceptă totul în tăcere e etichetat drept „serios”.
Această dublă măsură trebuie pusă sub semnul întrebării. E timpul să schimbăm paradigma în care loialitatea se măsoară în ani de stat pe loc, și nu în valoarea reală adusă echipei. Nu e instabil cel care pleacă, ci poate e doar lucid. Nu e dedicat cel care acceptă orbește, ci poate doar lipsit de alternativă.
Aici intervine rolul unui sindicat. Un sindicat activ nu înseamnă haos, ci echilibru. Înseamnă negocieri colective și clare, nu promisiuni individuale ambigue. Înseamnă transparență în salarii, echitate în promovări și siguranță în parcursul profesional. Înseamnă că nu mai ești singur în fața unui sistem care te vrea tăcut.
Să rămâi ani la rând într-un loc unde nu ești promovat, nu ești valorizat și nu primești un semn că există un viitor pentru tine acolo… nu este loialitate. Este stagnare. Iar stagnarea, de cele mai multe ori, nu e o alegere. E o lipsă de opțiuni. Sau o lipsă de susținere.
Sindicatul Angajaților Oracle din România nu caută conflict, ci echilibru. Nu cere privilegii, ci dreptate. Negociem, nu cerșim. Sprijinim, nu judecăm. Creștem, împreună. Luptăm pentru ca salariile să reflecte realitatea pieței, pentru ca promovarea să fie un drept câștigat prin valoare, nu o excepție arbitrară, și pentru ca vocea fiecărui angajat să conteze.
Dacă și tu simți că respectul nu vine de la sine, ci se construiește prin reprezentare, solidaritate și curaj, atunci e momentul să te alături. Nu mai ești singur. Ești parte din ceva mai mare, care face loc pentru toți cei care nu mai vor să tacă.